Ce este rugăciunea?
Rugăciunea este o puternică legăturăîntre om şi Dumnezeu. Rugăciunea e un mare har dat omului de Dumnezeu. Rugăciunea este cap a toată bunătatea, e un mare folos duhovnicesc şi trupesc, e mântuire de tot ce-i rău, e scară la Împărăţia lui Dumnezeu, la ceruri, e cale la viaţă, la fericirea vremelnică şi veşnică.
Cultul interior şi exterior, particular şi public, pe care noi oamenii suntem datori a-l face întodeauna înaintea lui Dumnezeu, îl manufestăm prin facerea sfintelor rugăciuni şi slujbe. Prin aceasta, noi lăudăm pe Dumnezeu, ne bucurăm de binefacerile Lui, îl slăvim, îi mulţumim şi arătându-i recunoştinţa noastră pentru bogăţiile cu care ne-a împodobit, ne închinăm Lui, în orice vreme şi în orice loc. Prin rugăciune noi cerem de la Dumnezeu: iertare păcatelor, milă, pace şi har, ştiind că fără ajutorul lui Dumnezeu nu putem face nimic ( Ioan15, 1-5). Prin rugăciunea făcută în Duh şi adevăr, noi stăm de vorbă cu Dumnezeu.
În viaţa viitoare toţi care ne vom învrednici a deveni moştenitori ai Raiului, vom sta veşnic de vorbă cu Dumnezeu, ca Îngerii din ceruri.
Un învăţat a pus odată o întrebare într-o revistă ştiinţifică: care oameni şi care popoare ar avea mâinile cele mai lungi? S-au strâns multe răspunsuri. Unii spuneau că negrii ar avea mâinile cele mai lungi, alţii că popoarele din Răsărit, alţii că hoţii de buzunare. Între răspunsuri a fost însă şi unul ciudat, care zice aşa:
-Eu cred că mâinile cele mai lungi, le au oamenii care se roagă din toată inima lui Dumnezeu, pentru că mainile acestor oameni ajung până la cer şi iau de acolo, prin rugăciune, tot ce le trebuie. Astfel de mâini a avut, spre pildă, şi Ilie Proorocul, acre şi-a întins mâinile în semn de rugăciune şi a încuiat cerul şi iarăşi l-a descuiat prin rugaciune.....
Acest minunat răspuns să ne fie şi nouă de învăţătură. Amin
Cultul interior şi exterior, particular şi public, pe care noi oamenii suntem datori a-l face întodeauna înaintea lui Dumnezeu, îl manufestăm prin facerea sfintelor rugăciuni şi slujbe. Prin aceasta, noi lăudăm pe Dumnezeu, ne bucurăm de binefacerile Lui, îl slăvim, îi mulţumim şi arătându-i recunoştinţa noastră pentru bogăţiile cu care ne-a împodobit, ne închinăm Lui, în orice vreme şi în orice loc. Prin rugăciune noi cerem de la Dumnezeu: iertare păcatelor, milă, pace şi har, ştiind că fără ajutorul lui Dumnezeu nu putem face nimic ( Ioan15, 1-5). Prin rugăciunea făcută în Duh şi adevăr, noi stăm de vorbă cu Dumnezeu.
În viaţa viitoare toţi care ne vom învrednici a deveni moştenitori ai Raiului, vom sta veşnic de vorbă cu Dumnezeu, ca Îngerii din ceruri.
Un învăţat a pus odată o întrebare într-o revistă ştiinţifică: care oameni şi care popoare ar avea mâinile cele mai lungi? S-au strâns multe răspunsuri. Unii spuneau că negrii ar avea mâinile cele mai lungi, alţii că popoarele din Răsărit, alţii că hoţii de buzunare. Între răspunsuri a fost însă şi unul ciudat, care zice aşa:
-Eu cred că mâinile cele mai lungi, le au oamenii care se roagă din toată inima lui Dumnezeu, pentru că mainile acestor oameni ajung până la cer şi iau de acolo, prin rugăciune, tot ce le trebuie. Astfel de mâini a avut, spre pildă, şi Ilie Proorocul, acre şi-a întins mâinile în semn de rugăciune şi a încuiat cerul şi iarăşi l-a descuiat prin rugaciune.....
Acest minunat răspuns să ne fie şi nouă de învăţătură. Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu