Credinta mântuitoare

Cum să le aratăm sectarilor că a lor credinţă nu este mântuitoare?

Pe sectari să-i întrebaţi unde sunt sfinţii, facătorii de minuni şi cuvioşii lor? Nu sunt nicăieri şi nici nu pot fi; sectarii nu îi recunosc şi prin acest lucru dovedesc ca a lor credinţă nu este sfântă, pentru că nu zămisleşte sfinţi, nu îi sfinţeşte pe oameni; nu este făcătoare de minuni, pentru că nu are făcători de minuni; nu este mântuitoare, pentru că pe nimeni nu l-a făcut cuvios; nu este a lui Hristos, pentru că nu este întemeiata pe crucea lui Hristos.

Toate aceste credinţe sectare au apărut din împotrivirea faţă de Biserica lui Hristos, din mândria minţii: oamenii, în rătăcirea lor, îşi închipuie că ei înţeleg şi explică Evanghelia lui Hristos mai bine şi mai corect decât însăşi Biserica lui Hristos.

Se întâmplă se ne vină dorinţa de a ne ruga pentru cineva. Ce înseamnă acest lucru?

Când îţi vine dorinţa de a te ruga pentru cineva înseamnă că Însuşi Domnul voieşte să miluiască acel suflet şi ascultă cu milostivire rugăciunile tale.

De ce se întâmplă ca în timpul nevoinţelor noastre duhovniceşti să nu existe pace sufletească şi sufletul să fie abătut?

Unii oameni au îmbătrânit în nevoinţe, dar smerenia nu au învăţat-o şi nu pot înţelege de ce nu le este bine, de ce nu au pace şi de ce le este sufletul abătut. 

 (1.000 de întrebări şi răspunsuri despre viaţa duhovnicească, alcătuite pe baza operelor Sf. Părinţi şi ale nevoitorilor bunei credinţe).